Tot despre a fi parinte

Vă scriam acum ceva timp despre ce înseamnă să fii parinte unic.

3. Te văd implicată, înseamnă că nu vezi creşterea copilului de una singură ca pe o corvoadă. Cum contracarezi prejudecăţile apropiaţilor (pe sistemul “vai, săraca, nu ştiu cum se descură fără bărbat!”)

Să cresti copii nu este usor, nici in doi, nici de unul sinur. Responsabilitatea și nivelul de implicare ar trebui să fie maxim indiferent de numarul de persoane din familie. Insă, daca nu m-as fi stiut perfect capabila să ma descurc onorabil cu acest statut, nu cred ca mi-as fi asumat. Am simtit ca pot, am stiut ca pot. De fapt, nici nu cred ca mi-am pus problema ca nu as putea sau ar exista și alta varianta. Sunt o mie la suta angajata pe acest drum și mi-am asumat complet rolul de părinte. Sper ca la sfarsitul lui să pot privi in urma cu liniste și fericirea ca am crescut un om intreg.

Insă, am auzit și aud multe in legatura cu statutul de părinte singur- n-as vrea să fac diferentieri pe sexe, nu cred ca tatii singuri o duc mai roz decat noi. Printre cele mai absurde a fost acuzatia ca am pastrat acest copil din egoism. Atat de absurd incat nici acum nu stiu cum i-as putea explica unui om care gandeste asa, ca ultimul lucru pe care-l mai poti simti intr-o astfel de situatie este egoismul. Din clipa in care ai decis să fii părinte, viata ta nu mai este despre tine și despre ce vrei tu, ce nevoi ai tu, ci este despre mica fiinta care intinde manutele spre tine cu toata increderea din Univers. Esti lumea lui și trebuie să fii o lume stabila și capabila de sacrificiu de sine, altfel mai bine mai amani acest moment.

Dar este trist și dur in acelasi timp cand vezi copii de 4-5 ani deja indoctrinati din familie legat de statutul unui copil care are un singur părinte. Cand deja la varste atat de mici judeca și pun etichete, cand il vad pe cel care nu are doi parinti ca pe ceva gresit. Este sfasietor. Cand un copil mic il intreaba pe un altul cum a fost facut daca mama lui nu este casătorita, iti este limpede ce informatii primeste acasă. Și este trist ca parinti tineri, practic din aceeasi generatie, inca vad lumea prin ochelari de cal. Cred, intr-un fel, ca prin faptul ca fetita mea a crescut intelegand diversitatea de forme pe care o poate lua o familie, ca ea va fi mai castigata in viata. Va fi toleranta, empatica și va trata cu respect orice partener de viata, indiferent de cati parinti a avut și de cum a fost conceput. Matilda stie de la 2 ani ca exista familii in care care copiii au numai mama sau tata, sau au doua mame și doi tati, sau doi tati, sau orice alte combinatii. Asa cum stie ca sunt și copilasi care nu mai au deloc parinti alturi de ei și ca trebuie să fim delicati atunci cand intrebam oamenii despre familiile lor pentru ca nu putem sti prin ce suferinte au trecut. Sunt mandra ca a inteles asta și ca poate raspunde simplu și sincer și atunci cand cineva o intreaba pe ea de ce nu are tata.

4. Dacă te vei mai îndrăgosti, vei ezita sau nu să aduci un alt bărbat în viaţa copilului tău care să joace rolul de tată?

Oh, aici chiar doare! Este greu! O mama singura, un părinte singur, va gandi de o suta de ori inainte de a se implica intr-o relatie. Nu mai alegi numai pentru tine, nu mai esti doar tu expus, ci alegi și pentru copil. Ba chiar pui copilul pe primul loc și te gandesti daca omul ala i-ar fi un părinte bun și abia apoi te gandesti daca ti-ar fi și tie un partener bun.

Nevoia ei de a avea și un tata devine tot mai manifesta, iar asta mai mult de cand a inceput gradinita și multi tati sunt implicati in aducerea copiilor la gradinita. Ii vede, ii observa, asculta discutiile dintre ei și copii și vrea și ea să aiba. La fel de reala este și nevoia mea de a avea un partener la lumina zilei, să-i zicem asa. Un partener și in cresterea ei, dar și pentru mine ca femeie. Nu pot spune ca este o cautare sau ca este un subiect presant, dar este prezent intre noi.

Noi trecem acum prin primul val de Vreau și eu un tatic! Iar impulsul de a introduce pe cineva in familia noastra este destul de mare. Insă nu stiu daca este si cel corect. Lucrurile de suflet nu se pot forta și nu poti să pici la pace intr-o situatie doar pentru a mai fi cineva acolo. Incerc să suplinesc pe cat posibil figura masculina prin prietenii și barbatii din familia noastra. Trebuie să aiba și modele masculine și să inteleaga și dinamica relatiei cu ei. Chiar nu cred ca pot fi și mama și tata, sper cel mult să fiu o mama buna.

Din pacate sau din fericire eu am crescut langa un tata bun, langa un tata care a ridicat stacheta aceasta destul de sus. Și in mod sincer un astfel de tata mi-as dori și pentru ea. Am mari dificultati in a crede ca un barbat care nu ii este tata biologic sau nu i-a fost tata timp de 4-5 ani va putea prelua din mers toata viata noastra și se va putea integra. Imi doresc să cred ca exista barbati capabili de dragoste sincera și neconditionata fata de un copil care nu este biologic al lor și alaturi de care nu au crescut și ei in mod firesc ca parinti. Pentru ca fiecare dintre noi creste și el alaturi de copil. Nu am fost din prima clipa părintele care sunt acum. Asa ca pot intelege dificultatile intampinate de un barbat care se alatura echipei pe parcurs. Insă viata este mereu surprinzatoare, o asteptam să ne surprinda.

5. Orice altceva simţi nevoia să mai spui şi nu se regăseşte în întrebările mele?

Sunt intreabata adesea daca imi este greu ca printe singur sau daca acum, stiind real cum este, as mai merge pe drumul asta. As minti să spun ca este usor, ca treci prin experienta asta de părinte unic la fel cum ai fi trecut și in doi. Responsabilitatea este dublă, de la asigurarea resurselor materiale, asigurarea educatiei, luarea tuturor deciziilor dificile, pe totate le faci singur. Insă cred ca orice părinte implicat in cresterea copilului resimte aceasta presiune chiar daca are un partener alaturi. Dar, pentru mine, partea cea mai delicata sau mai grea este lipsa celeilalte jumatati de iubire. Faptul ca nu mai exista un alt om care să o iubeasca asa cum o iubesc eu. Sau mai mult, cine stie? Faptul ca nu este acolo inca cineva care să se bucure de cat de frumoasă și de buna este, de cate lucruri stie și de cate minunatii scoate zilnic pe gura. Ma doare primul ei pas, primul ei cuvant, ma dor toate inceputurile ei pe care le am in suflet numai eu. Ma doare pentru el ca a peirdut toate astea. Și cel mai mult ma doare pentru ea ca nu a avut doua perechi de maini intinse atunci cand nu putea să se ridice.