Amintiri parfumate

Nu stiu daca v-am spus (dar promit sa mai repet ), am avut norocul ca pe parcursul celor 24 de ani  ai mei sa ma aflu in compania unor persoane minunate, care s-au straduit sa ma invete ce este eleganta si mi-au incurajat dragostea pentru frumos.

Cum era de asteptat, prea multe nu s-au lipit de mine, sau cel putin asa am crezut, insa zilele trecute, la dus ( logic, locul in care descoperi tainele vietii) am avut o revelatie .

Mi-am amintit de unde a plecat dragostea mea pentru parfumuri : o sticluta mica mica, continand un lichid dubios ( asa mi se parea pe atunci ), care aplicat pe piele ma invaluia in valuri si valuri de matase parfumata.

Este vorba de uleiul de parfum din imaginea de mai jos. Asa-i ca nu va asteptati sa-l mai am? Ei bine, dupa ce am relizat ca altul nu mai pup, mi-am promis ca ultima picatura ramasa pe fundul recipientului va fi folosita in ziua nuntii.

Aveam 10 ani pe atunci, cand am pus micutul parfum “bine” si am uitat de el.

Ulterior nu ma pot lauda ca am evoulat prea tare. Am mai avut cateva parfumuri ( nu prea multe) pe care le-am luat fie pentru ca le avea toata lumea, fie pentru ca citeam in vreo revista ca sunt foarte cool. Toate astea pana la 18 ani cand am primit 2 mostre, o lotiune de corp si un parfum.  Stiu ca majoritatea nici nu le prea baga in seama, insa recipientele astea minuscule mi s-au lipit de suflet asa tare ca si acum le mai am.

La vremea respectiva nici nu visam sa le detin vreodata, insa de cum m-am angajat am stiut ca trebuie sa fie ale mele….si am pus mana numai pe parfum. Nu sunt vreo experta , nu stiu sa vi-l descriu ca la carte, dar stiu ca indiferent daca sunt trista sau super-bucuroasa, parfumul asta imi da instantaneu o stare de bine.

Laptele de corp fuge in continuare de mine, Payot din ce stiu nu se gaseste in Romania si cand l-am gasit pe Strawberry avea un pret destul de bombastic. Imi este clar, daca pun vreodata mana pe el, il legumesc si p-asta pana in ziua nuntii, parol !

Cam asa a inceput si s-a format relatia mea cu parfumurile, cumva dubios si usor obsesiv. Fireste, de-a lungul timpului au fost adaugate din ce in ce mai multe in dulapul parfumat, dar chiar daca ma bine-dispun nu s-a mai lipit nimic asa tare de mine.

P.S. Va recomand o carte care mi-a placut foarte mult, “Parfumul” de Patrick Suskind, veti descoperi lumea unui om care traieste si ucide pentru parfumuri.